cantec AZUR : "... cand aveam vreo 20 de ani, Doamne , ce viata mai duceam !, prin restaurante- baruri, cafenele si localuri, Doamne ah ce viata mai duceam !...."; nu era chiar asa dar macar la 20 de ani crezi ca tot ce zboara se mananca, te aprinzi usor ca o lumanare buna de parafina, dar te stingi la fel de usor ca un bat de chibrit facut din lemn de brad, ud, made in Romania...; la varsta aia "crezi" inca in prieteni, da in prieteni si in prietenia adevarata (cum se spune pe la noi "Frate !", cu accent pe e !). Despre prieteni , stii din cantece ca vor fi ai tai pe viata, dar dupa scoala, liceu nu prea i-ai mai vazut ?!, sau dupa facultate, oameni cu care ai petrecut ore, zile, ani, nici macar nu te mai suna sau nici macar nu-ti dau un mail (si ala chiar nu costa nimic), ce sa mai zic de colegi sau angajati cu care ai tras ani de zile care desi stiu ca este ziua ta si iti datoreaza ceva prin prisma indrumarii in cariera, nici nu te baga in seama ?! Misto...nu ?
Stai !, sa nu ma bag in chestia cu angajatii ca nu da bine si pierd teren !, mai bine revin la sinceritate, da , in general oamenii sunt sinceri, mai ales cei fara experienta de viata, sau care nu sunt antrenati pentru adevarata fata a "umanitatii" de catre parinti , dar pe masura ce inaintezi in varsta si incepi sa cunosti mai multe persoane, sa socializezi cu acestea, dupa ce ai si ceva experiente "placute" cu parteneri de afaceri, colegi sau angajati, incepi sa iti reconsideri atitudinea, astfel mai intai incepi sa eludezi unele aspecte pe care mai inainte le-ai fi discutat deschis, apoi le ocolesti de-a binelea, pentru ca dupa niste ani sa nu mai spui nimic sau sa spui pur si simplu, altceva decat gandesti !
De ce ?! , poate pentru ca daca ai spune adevarul "tau", cu siguranta nu s-ar ma vorbi cu tine, ai fi ocolit si mai rau ti s-ar face niste descrieri "magulitoare"(iar imaginea ta in ochii cunostintelor nu este niciodata cea pe care te straduiesti tu sa o creezi ci cea care este zugravita apriori de catre cei ce te cunosc )!
Gandeste-te : sa ii spui unei colege Esti grasa ?!(desi este !), te-ai arde !, sau cuiva din familie intr-un anumit moment ca ; Ai gresit !, iar te-ai arde !, si asa mai departe, deci sa concluzionez : trebuie sa-ti supui constiinta si modul de a fi unui tip de prostitutie spirituala, pentru a putea sa ai "relatii" in continuare cu o parte a cunostintelor tale, de care iti pasa si care nu pot accepta sinceritatea si deci adevarul ! Acestia din varii motive : capacitate intelectuala, orgoliu, egoism, moment, etc. nu pot primi adevarul si deci exprimarea sincera a parerilor tale !
Sunt curios cum or sa evolueze lucrurile , in cazul meu pe la 40 de ani... si unde o sa ma duca experienta acumulata pe parcursul anilor ....
Ai doua alternative in viata: poti fii "diplomat" si vei avea relatii cu diverse persoane sau "direct" si vei fii izolat. Cred ca ar trebuii, ca in orice alt aspect al vietii, un echilibru intre sinceritate si denaturarea sa pentru a te bucura de viata efemera ce o avem.
RăspundețiȘtergereDeprimanta descoperire a realitatii...
RăspundețiȘtergereDa, oamenii nu sunt ceea ce par a fi.
Stii ce e culmea? unii dintre ei nici macar nu se prefac a fi ceea ce nu sunt dar propriul nostru sistem de valori sau cei sapte ani de acasa ne-au transformat in adultii care suntem astazi...neanchipuit de increzatori in semenii nostrii, exagerat de toleranti din disperata nevoie de socializare si de pastrare a aparentelor.
O greseala nepermisa s-a dovedit a fi si prostitutia intelectuala, cand de dragul pastrarii relatiilor si aparentelor te cobori la nivelul intelectual al amicului-interlecutor si acesta paraseste "ringul" discutiei triumfator ca "te-a dovedit".
Comenta Octavian cum ca poti fi in viata "diplomat"=cu prieteni sau "direct"=izolat ....deci izolat de catre "prieteni" pentru ca ai indraznit sa fi direct=sincer....deci "prieteni" se numesc acestia...nu stiam....eu ma gandeam ca le puteam da o mana de ajutor...asta sa fie cauza pentru care nu avem prieteni ...pentru ca s-au gandit acestia:"ce sa facem noi cu trei maini?"
.........sti ma gandesc si eu la trecerea timpului.....si am discutat cu tine si "live" asta.....da, asa este, ne schimbam, ne transformam, si noi, si cunostintele noastre.....si din pacate nu avem aceeasi traiectorie....si cand iti aduci aminte de o intamplare si o transpui in prezent risti sa constientizezi cat de mult .......s-au schimbat ceilalti......dar defapt te-ai schimbat si tu......poate nu ca si personalitate/structura.....dar sigur ca si preocupari, interese, activitati.........deci......cantecul la care faci referire este din punctul meu de vedere doar un semn al trecerii timpului........cu tot ce implica acest lucru........tu esti poate acelasi.....dar cu siguranta "peisajul" in care traiesti s-a schimbat..........cateodata chiar radical..............nu cred ca am vrut sa spun ceva, sa-ti dau dreptate sau sa te contrazic....sunt putin nostalgic si putin mai mult resemnat......dar viata se pare ca merge inainte........
RăspundețiȘtergere